Psalmodia Transylvanica: De frumuseţea fecioriei tale

14 martie 2009, ora 11.00: Evenimentul „Un an de la plecarea la cer a Chiarei Lubich” și lansarea cărții „Căi ale luminii” la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. Corul Psalmodia Transylvanica, dirijor Pr. Prof. Vasile Stanciu, Cluj. - De frumuseţea fecioriei tale.

PS Iustinian Chira - Slujitorii altarelor, să luăm atitudine !

extras din emisiunea SEMNE din 25.04.2009

Noi avem cea dintâi sarcină, ca să luăm atitudine, noi slujitorii Bisericii, slujitorii altarelor, să luăm atitudine împotriva tuturor relelor, a tuturor faptelor si actelor care se îndreaptă spre libertăţi, ca să desfiinţeze, să dispreţuiască drepturile la libertate a omului. Ori aceasta (n.n. documentele cu cip) atentează împotriva libertăţii noastre. Încearcă pe altă cale… prin calea care a început în anii trecuţi, ca să domine lumea prin comunism, se încearcă acuma pe altă cale. “Aceeaşi Marie, cu altă pălărie”. Poporul poate intuieşte ceva… începutul unui incendiu. Atuncea trebuie să se ia măsuri; şi omul ia măsuri până când nu i-a ars casa. Şi ia atitudine când i-a pus numai, vrăjmaşul, scânteia la temelia casei. Şi-atunci omul îşi apără casă. E un drept şi o datorie a noastră tuturor ! Dar nu avem voie să ne neliniştim (n.n. tulburăm). Nelinştea este un semn al slăbiciunii.

Agresiunea virtuală

Documentar despre agresiunea virtuala prin intermediul mijloacelor media.

Pasaport pentru Apocalipsa

Veniţi de luaţi Lumina! Mănăstirea Petru Vodă, Sfintele Paşti 2009

Pastorala Sfintelor Paşti 2009, Mitropolitul Moldovei Teofan

Pastorala Sfintelor Pasti 2009 a IPS Teofan from Ortodoxie on Vimeo.

Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!

Hristos a Înviat! - din învăţăturile Sf. Ioan Maximovici

Sfanta Lumina Ierusalim 2008

Sfânta Lumină de la Ierusalim (Video)

Scandalul paşapoartelor biometrice 666 - Naşul B1TV

Emisiunea Scandalul pasapoartelor biometrice 666 - Nasul B1TV din 10 martie 2009, cu monahul Filotheu si Victor Roncea; este comentat si comunicatul de presa al patriarhiei cu privire la pasapoartele biometrice. Merită de văzut!

Părintele Arsenie Papacioc - Despre avort şi responsabilitate

Jurnalul unui copil nenăscut - spune NU avortului!

Grădina Ghetsimani - O taincă grădină sfântă"

Gradina Ghetsimani a fost locul de rugaciune si liniste cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. Dupa Cina cea de Taina, Hristos si ucenicii Sai, s-au retras in aceasta gradina spre a face rugaciune - rugaciunea sacerdotala. Acesta este locul in care Mantuitorul s-a rugat cu lacrimi de sange, parasit de ucenicii care adormisera, si tot acesta este locul in care ucenicul Iuda isi va vinde Invatatorul cu acel sarut mincinos.
La Ghetsimani, teama de moarte si de durerea fizica - sporita fara indoiala si de gandul ca chinurile Sale nu vor cruta nici lui Israel, nici omenirii atatea suferinte - a atins o culme. De aceea atunci a avut loc lupta suprema, din care vointa omeneasca a iesit invingatoare, fara ca totusi Hristos sa ramana impasibil la gandul mortii. Atunci, cum spune asa de frumos Parintele Dumitru Staniloae, "Iisus s-a cununat in duh cu moartea".

Prohodul NECENZURAT al Domnului nostru Iisus Hristos - fragmente din starile 1, 2 si 3

PROHODUL a fost CENZURAT pe ascuns de catre Patriarhie.

Au fost eliminate din el 13 strofe pe motiv ca sunt "antisemite"...


PROHODUL DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

- PASAJELE CENZURATE -


Din STAREA ÎNTÂI au fost eliminate total:

56. Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.

58. Îngâmfat Israil,
Ucigaşe popor !
Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?

62. Pizmăreţ popor,
Ucigaş blestemat !
Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,
De mahrama şi de giulgiurile Lui.

Din STAREA A DOUA au fost eliminate total:

33. Tu, ca Cel ce eşti
De viaţă dătător, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit;
Ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.

42. O, neam jidovesc
Îndărătnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit ?

51. O, iudeilor !
Ruşinaţi-vă măcar de morţii
Înviaţi de Dătătorul vieţii lor,
Cel pe Care, plini de pizmă, L-aţi ucis.

(Acesta din urmă este singurul caz în care nu a avut loc o eliminare totală, însă - esenţial pentru manipulatori - a fost schimbat "O,iudeilor !" cu "Fariseilor" !!!).

61. Cel făr de-nceput,
Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt,
Întăreşte stăpânirea mpăratilor
Împotriva duşmanilor, ca un bun.


Din STAREA A TREIA au fost eliminate total:

7. Cei hrăniţi cu mană
Lovesc cu piciorul
În Binefăcătorul.

9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoară
Cei ce-au ucis pe profeţi.

12. Zis-a înţeleptul:
"Groap-adâncă este
Gâtlejul jidovilor."

13. La viclenii jidovi,
Căile lor strâmbe
Curse şi ciulini sunt.

24. Pier răstignitorii,
Împărate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.

25. Toţi pier, împreună,
În groapa pierzării,
Bărbaţii sângiuirilor.

http://www.razbointrucuvant.ro/

Mănăstirea Putna - Spălarea pe picioare din Joia Mare

PROHODUL DOMNULUI (Audio)

Mănastiri şi Edificii religioase din zona Iaşilor (România)

Manastiri si Edificii religioase din zona Iasilor (Romania) Biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi, „unul dintre cele mai interesante şi curioase edificii religioase din Europa”, cum o prezenta arhitectul francez Lecomte de Nouy. Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu între 1637 - 1642. Este caracterizată prin bogăţia şi frumuseţ ea decoraţiei, zidurile sale fiind veritabile broderii în piatră. Însemnat centru cultural al Moldovei din sec. XVII, adăposteşte astăzi osemintele lui Dimitrie Cantemir şi ale lui Al. I. Cuza (aduse de la Ruginoasa). Mănăstirea Golia din Iaşi, ridicată între 1650 - 1660 de Vasile Lupu are faţada decorată în stilul Renaşterii târzii, ceea ce îi dă o notă aparte în arhitectura moldoveană a sec. XVII. Turnul Goliei (30 m înălţime) oferă o largă panoramă asupra oraşului şi împrejurimilor. La intrare este amenajat un mic Muzeu „Creangă” (marele prozator Ion Creangă a fost diacon al bisericii). Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, ctitorie a domnitorului Gheorghe Duca (1669 - 1672), alcătuieşte un complex arhitectonic original şi interesant (case domneşti fortificate, chiliile, biserica, sala gotică ce adăposteşte un muzeu de artă feudală). Mănăstirea Galata din Iaşi, „mama bisericilor moldoveneşti”, înălţată între 1579 - 1584 de domnitorul Petre Şchiopul. Catedrala Mitropolitana din Iaşi, o clădire monumentală construită între 1840 - 1880 în stil baroc şi neoclasic. Pictura existentă în interior a fost executată de Gheorghe Tăttărescu. Este cel mai mare lăcaş de cult ortodox din România. Biserica „Sfântu Nicolae Domnesc” din Iaşi, construită de Ştefan cel Mare în frumosul stil moldovenesc, fiind cel mai vechi monument al oraşului (1491 - 1492). Mănăstirea Dobrovăţ de la Dobrovăţ, ridicată de Ştefan cel Mare între 1503 - 1504, cu pictori din timpul lui Petru Rareş. Alte edificii religioase: Mănăstirea Bârnova de la Bârnova, ctitorie între 1622 - 1629 a domnitorului Miron Barnovschi, Biserica Aroneanu din Iaşi, ridicată în 1594 de domnul Aron Tiranul, deţine decoraţia exterioară ca una din cele mai frumoase din Iasi, Biserica Socola din Iaşi, zidită în 1555 de domnul Alexandu Lăpuşneanu, Biserica „Sfântu Sava” din Iaşi, construită cu sprijinul lui Petre Şchiopul şi refăcută în 1625, Mănăstirea Frumoasa din Iaşi, zidită între 1726 - 1733 în stil traditional, Biserica „Sfântu Gheorghe“ din Hârlău (1492), Mănăstirea Hlincea de la Hlincea (1587), Biserica Barboi din Iaşi (sec. XVI), unde a fost înmormântat scriitorul Alecu Russo.

Cântări din perioada Triodului şi Penticostarului

Cantari din perioada Triodului si Penticostarului Grupul Coral "Ars Carminis", Dirijor: Siluan Eloi, Din cuprins: Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul; Tatal Nostru; Doamne Auzi Glasul meu; Sub Milostivirea Ta; Laudati pe Domnul; Fragment din Canonul Sf. Andrei Criteanul; Doamne al puterilor...!; Milueste-ma, Dumnezeule...!; Stihirea II; Camara Ta, Mantuitorule!; Diptic: Colind de Florii; Si, era la ora 6-a, Stihirea a III-a; Eu sunt Invierea!; Florilegiu Bizantin; Ziua Invierii; Luminanda Sf. Pasti; Concert de Pasti; Hristos a Inviat!

UN MUCENIC VÂNDUT, O MOARTE UITATĂ: EPISCOPUL HUŞILOR, GRIGORIE LEU v1

UN MUCENIC VÂNDUT, O MOARTE UITATĂ: EPISCOPUL HUŞILOR, GRIGORIE LEU v2

Postul Mare ca ajutor pentru întalnirea cu mine însumi

Postul Mare ca ajutor pentru întalnirea cu mine însumi 2

Rugăciunea Tatăl Nostru

PS Sebastian despre cipuri - Craiova 7aprilie 2009

"Revoluţia" din Moldova - Schimbarea "KGB-ului vechi" cu "KGB-ul nou"

AVERTISMENT : “Nu va inselati !” Moldova va avea soarta Romaniei daca nu veti invata din gresesile noastre. NU UNIUNEA EUROPEANA ESTE SOLUTIA !!! Ci UNIREA Moldovei cu Romania si iesirea Romaniei din UE !!! Este nevoie de un partid national ORTODOX pentru a infaptui aceasta !

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI - Voronin in 2009 ca Ceausescu in 1989.

Monahul Filotheu - Dezbaterea naţională asupra documentelor electronice (2 aprilie 2009)

Mănăstirea Govora (Romania)

Mănăstirea Govora este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească, precum şi un monument arhitectonic medieval de o rară frumuseţe. Numele "Govora" îi vine provine probabil din derivarea slavului găvariti, a vorbi, a spune şi prin extensie izvor, murmur de izvor, sau din dialectul traco-dac care înseamnă "adâncitură", vale cu multe izvoare. Amplasare Mănăstirea este situată la poalele dealului Coşul Mare pe raza comunei Mihăeşti, pe fosta moşie Hinţa, la 6 km de Băile Govora şi la 18 km de municipiul Râmnicu Vâlcea.

Mănăstirea Cozia (Romania)

Mănăstirea Cozia, este o ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. Este situată lângă Olt. Paul de Alep în jurnalul călătoriei sale în Ţara Românească între 21 august 1656 - 13 octombrie 1658 spunea despre Cozia: Colaboraţi la Wikicitat „În limba lor înţelesul numelui acestei mănăstiri, Cozia este „fortăreaţă de pământ din pricina nenumăraţilor munţi din această ţară”.” A fost construită, conform legendei, în apropierea altei mănăstiri construită de Negru Vodă. Este inaugurată la 18 mai 1388, prin hrisovul voevodului Mircea cel Batrân care spunea: Colaboraţi la Wikicitat „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.” Hrisovul este totodată şi actul de atestare a localităţii Călimăneşti, judeţul Vâlcea, pe teritoriul căreia se află. Pictura interioară este făcută între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate şi moşii. De asemeni îi va da dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi ţigani care erau folosiţi atât la exploatarea sării, cât şi la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt şi Valea lui Stan de pe Lotru. La 28 martie 1415 printr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân mănăstirii Cozia i se dăruieşte vama de la Genune. Lăcaşul a primit în continuare noi donaţii din partea diferiţilor domnitori care au urmat. Astfel, până la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului, mănăstirea va fi reparată şi renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare şi consolidare s-a făcut între 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de către guvernul României la intervenţia patriarhului de atunci, Justinian Marina. De remarcat că în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care-i poartă numele, iarÎntre anii 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil numit după numele său „brâncovenesc”. Istoria mănăstirii este strâns legată de istoria ţării. În timpul ocupaţiei austriece a Olteniei, mănăstirea a fost o fortăreaţă redutabilă în calea cotropitorilor. Aici a slujit preotul Radu Şapcă, participant de seamă la revoluţia burgheză de la 1848 din Ţara Românească, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvântarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversării Unirii: Colaboraţi la Wikicitat „Ştiţi că acest templu este zidit de prinţul Mircea cel Bătrân pe la anul 1384. Acest prinţ viteaz, asemenea şi ceilalţi Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum şi Ştefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeşte pentru apărarea acestor ţări, de a scăpa pe străbunii noştri de năvălirile ce veneau din alte părţi.” Mănăstirea a cunoscut şi momente neplăcute. Astfel, între 1879 - 1893 autorităţile o transformă în puşcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: Colaboraţi la Wikicitat „Cozia, unde e îmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Ţării Româneşti, acela sub care ţara cuprindea amândouă malurile Dunării până-n mare, Cozia unde e îmormântată familia lui Mihai vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu ţara - ce-a devenit aceasta? Puşcărie!” Ulterior va fi şi spital, în orice caz mult mai apropiată de preocupările monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfântul lăcaş a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916: „...piatra comemorativă cu inscripţia de la marele voevod Mircea cel Bătrân, fondatorul acestui monument istoric, am găsit-o deteriorată cu desăvârşire, în biserici băgându-se cai...” Mănăstirea Cozia a constituit dealungul timpului şi un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domneşti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436, 17 aprilie 1448, se atestează că aici funcţiona o „şcoală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, stareţul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al marelui voevod Mircea cel Bătrân, compune versuri şi imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român. Mardarie Cozianul alcătuieşte la 1696 Lexiconul slavo-român necesar şcolii. Despre funcţionarea şcolii pomeneşte la 12 mai 1772 şi Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învăţat şi carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al oraşului Călimăneşti) exista în secolul al XVIII-lea o şcoală sătească, condusă de Barbu, elev al şcolii mănăstireşti. ( postare de constantin alecse calecse constantinalecse )

Despre Curăţia inimii - Calea spre desăvârşire - Arhim. Ioan Neagoe şi Ierod. Cleopa Paraschiv, 19.03.2009

Conferinţa Curăţia inimii - calea spre desăvârşire - Arhim. Ioan Neagoe, Sihăstria Rarăului şi Ierod. Cleopa Paraschiv, Mănăstirea Rarău, 19.03.2009, ASCOR Iaşi.

Mănăstirea Curtea de Argeş (Video)

Mănăstirea Curtea de Argeş este o mănăstire din România situată în oraşul Curtea de Argeş. Mănăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez André Lecomte du Nouy, discipol al lui Eugene Viollet-Le-Duc, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din piatră făţuită şi profilată, biserica are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii Vodica II, reluat şi în alte construcţii (mitropolia din Bucureşti, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, manastirea Tismana etc.). Printre cele mai vechi aşezări de care vorbeşte istoria noastră se numără şi Curtea de Argeş cu împrejurimile ei. În veacul al XIII-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificaţiile sale de piatră şi puţul care o lega direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, până departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor şi biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii aşezări adunată cu timpul în preajma lor: Curtea de Argeş de mai târziu. După documente şi inscripţii, ca şi din mărturiile săpăturilor arheologice, istoria acestui străvechi ţinut voievodal, chiar dacă nu consemnează data precisă când s-au grupat aici întâiele centre locuite, face însă dovada că: aceste centre s-au dezvoltat îndeajuns de repede, pentru ca, pe la jumătatea veacului al XIV-lea, să ateste deopotrivă cu existenţa unui scaun Domnesc, şi pe aceea a unei însemnate organizări bisericeşti. Astfel asociate, puterea statală şi cea religioasă împodobesc valea Argeşului cu fapte de arme şi locaşuri de închinare, care-i păstrează intactă funcţia ei spirituală, chiar atunci când capitala se muta la Târgovişte. Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească. Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos lucrările ei s-au încheiat trei ani mai târziu, aşa încât la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar să vorbească de "mănăstirea domniei mele de la Argeş", şi să-i hărăzească "vama ce este la Ocna Mică de la Târgovişte..". Ascultând nu numai legenda, ci şi unele ştiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugrăvirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veşnice a lui Neagoe Basarab. Aşadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumaţi (1522-1529), odată urcat pe scaun, a consfinţit continuarea decorării aşezământului, prin pisania din 10 septembrie 1526, care menţionează şi numele lui Dobromir zugravul. După toate izvoadele, Neagoe Basarab a clădit biserica sa pe fundaţiile unui locaş mai vechi, care nu fusese altul decât sediul primei Mitropolii a Ţării Româneşti. Pe aceasta, Neagoe găsind-o "dărâmată şi neîntărită .. a zidit-o şi înălţat-o din temelii", fapt pe care un cronicar al înfăptuirilor marelui voievod, Gavriil Protul, îl întăreşte. În această formă, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reşedinţa Episcopiei Argeşului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, dacă nu monumentul cel mai de seamă, una dintre cele mai reprezentative construcţii al sale. Ca atare o pomenesc documentele şi o amintesc toţi călătorii străini, care şi-au aflat adăpost în chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, în 1654, considera vechea aşezare a lui Neagoe drept "una din minunile lumii". Aceleaşi cuvinte de înaltă preţuire le notează, în 1794, şi englezul Robert Ainslie şi - mai târziului Neagoe Basarabbbb. După unele refaceri parţiale şi întregiri în timp ale ansamblului sau, vătămată şi de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeş a fost refăcută - astfel după cum se vede astăzi - de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy şi de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor de restaurare, în a doua jumătate a secolului trecut. A fost isprăvită în anul 1885 şi sfiinţită la 12 octombrie 1886. postare de constantinalecse calecse constantin alecse

Mănăstirea Sihăstria (Romania)

Mănăstirea Sihăstria este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, situată în partea de nord a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Târgu Neamţ, pe şoseaua ce duce spre Pipirig-Vatra Dornei. Istoric Prima ctitorire a avut loc în anul 1655 de către sihastrul Atanasie împreună cu şapte ucenici de-ai săi. Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii şi de aceea, în 1734, episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserică, din piatră, pe locul celei vechi. Edificiul este sobru şi plin de armonie, respectând cu fidelitate arhitectura stilului clasic moldovenesc. Istoria zbuciumată a acestor locuri a influenţat şi dezvoltarea mănăstirii, care a avut mult de suferit în decursul vremurilor. După distrugerile din anul 1821, când a fost incendiată de turci, a fost refăcută în 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi. ( postare de: constantin alecse constantinalecse calecse )

Mănăstirea Cernica (Romania)

Mănăstirea Cernica este o mănăstire din România situată în comuna Cernica, judeţul Ilfov. A fost ridicată în anul 1608 în timpul domniei lui Radu Şerban şi a fost ctitorită de marele vornic al lui Mihai Viteazul, Cernica Ştirbei şi de soţia sa, Chiajna. Complexul monahal de la Cernica a reprezentat o adevărată şcoală de educaţie monastică. În cadrul mănăstirii s-au construit trei biserici şi trei paraclise. Biserica Mare, cu hramul Sf. Nicolae, a fost avariată la cutremurul din 1802 şi reparată în anii 1809-1815 de arhimandritul Timotei. O reparaţie capitală s-a făcut în anul 1925 după ce în urma unui cutremur în anul 1838 o turlă se dărâmă iar în 1923 arde. Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost construită în secolul al XVIII-lea de Dan Braşoveanu. În anii 1962-1964 este refăcută complet iar după stricăciunile cutremurului din 4 martie 1977 este reconsolidată. În 1804, în cimitirul mănăstirii, arhimandritul Gheorghe construieşte bisericuţa Sf. Lazăr. Cele trei paraclise ale mănăstirii sunt: "Adormirea Maicii Domnului" construit în 1790, "Sf. Ioan" construit în 1842 şi "Intrarea în biserică". (postare de constantin alecse calecse constantinalecse)

Day on Mount Athos / O zi în Muntele Athos

Persecution of Esphigmenou Monastery - Începutul sfârşitului, Presecuţia Mănăstirii Esfigmenu

Find more videos like this on www.truveo.com.

Părintele Calistrat de la Bârnova - La lansarea cărţii părintelui Iustin Pârvu

Laurenţiu Dumitru - despre Drumul spre Credinţă

O singură Înviere - Emisiunea Semne, realizată de Rafail Udrişte

Despre New Age - Părintele Rafail Noica