Mănăstirea Humor (România) Film documentar

Mănăstirea Humor este o mănăstire din România. Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Vizitatorul calatoreste pentru prima oara la Sfintele Manastiri cu pictura exterioara din nordul Moldovei, nu-si poate crede ochilor. I se pare ca ceea ce vede nu e real. Maiestria artistului de odinioara, dainuind peste atatea veacuri, pune intr-o lumina noua trecutul acestei tari si al acestor locuri. Istoria respira cu blandetea culorilor din fresca si cu statornicia zidurilor. Biserica Manastirii Humorului este asezata intr-un cadru natural de o rara frumusete,cu privelisti inca salbatice si pitoresti. Ea isi are inceputurile in vremea domniei lui Alexandru cel Bun, cind, ascunsa intre codri, se ridica aici cea dintai asezare manastireasca, ctitoria marelui vornic Ioan (1415). La inceputul secolului al XVI-lea, in 1527, manastirea a fost jefuita si distrusa de tatari. Biserica fusese inzestrata cu obiecte pretioase si manuscrise, dintre care cel mai de pret care se pastreaza si astazi este Tetraevangheliarul din 1473, carte daruita e Stefan cel Mare. Ruinele vechii manastiri se pot vedea si astazi, la cca. 300m de actuala biserica. In vremea lui Petru Rares, si Humorul este cuprins in campania de restaurari. Dar, aici, nu domnul savarseste opera de reconstructie, ci marele logofat Toader Bubuiog, dreapta si credincioasa si sluga. Pisania sapata in piatra pe peretele de sud aduce datele despre biserica: "Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Duhului Sfant, la porunca evlaviosului domn Petru voevod, fiul voevodului Stefan cel Mare, s-a inceput si s-a zidit acest hram in numele cinstitei adormiri a Prea Curatei si Prea Binecuvintatei noastre Stapine Nascatoare de DUmnezeu si pururea Fecioara Maria, pe cheltuiala si cu osteneala robului lui Dumnezeu, jupan Toader, mare logofat si a sotiei sale Anastasia, in anul 1530 luna august 15 si cind era egumen Chir Paisie." In 1535, ctitorul reunea o echipa de mesteri zugravi care sa asigure decorarea noii biserici. Asa cum arata analiza stilistica a picturii, echipa era formata din 4 zugravi, fiecare avand o personalitate artistica formata. Printre ei, exista indicii sa fi participat si acela care se intitula "zugrav de biserici si curtean al Mariei sale Petru, voevodul Moldovei" Toma din Suceava. Echipa aceasta a relizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Ceea ce caracterizeaza in plus intreaga pictura de la Humor este unitatea de tonalitate cromatica, datorata predominantei diferitelor nuante de rosu, culoare specifica acestei biserici. Din punct de vedere arhitectural citeva particularitati se impun: pridvorul deschis cu cele 4 arcade in arc frint si lipsa turlei. Biserica este in plan triconic, intre naos si pronaos aflindu-se gropnita, deasupra careia, printr-o usa sapata in zid, se poate ajunge in tainita. Elementele de factura gotica sunt vizibile in ancandramentele ferestrelor, in portalul de la intrare precum si in firidele cu care se decoreaza cele 3 abside laterale. Biserica a fost imbracata pe interior si pe exterior cu o minunata haina de pictura in fresca, tehnica intalnita la Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore. Pictura interioara continua traditiile iconografic ale picturii murale din vremea lui Stefan cel Mare, punindu-se insa accent mai mult pe caracterul narativ al prezentarii, ceea ce a dus la inmultirea scenelor si registrelor. Aceasta narare se poate vedea in Saptamina Patimilor. In dreapta intrarii in naos, pe peretele de vest, ne intampina tabloul votiv al lui Petru Rares. In gropnita sunt cele doua morminte ale ctitorilor impreuna cu tablourile votive. Despre pictura din pronaos, Paul Henry scria: "In toata arta Bizantina nimic nu incanta mai mult pina si pe cel mai exigent ochi. O unitate desavirsita pluteste intre pictura, arhitectura si acustica". Ansamblul pictural din pronaos si gropnita a fost restaurat in anii 1971 - 1972 cu ajutorul UNESCO. Vorbind despre realitatile artistice ale picturii, trebuie sa avem in vedere in primul rind exteriorul. Expus intemperiilor, peretele nordic se resimte cel mai mult. In schimb, pretele sudic, absidele laterale si peretele vestic, ofera ochiului o sublima orchestratie de culori. Heruvimi, serafimi, ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, calugarii, alcatuiesctema Cinului. Imnul Acatist al Bunei Vestiri, cuprinzind 24 de scene, este zugravit pe peretele de sud alaturi de Asediul Constantinopoleului. Tot aici se gasesc scene din viata Sfintului Nicolae precum si Parabola Fiului Risipitor. La intrarea in biserica, pe peretele de vest, ne intampina Judecata de Apoi, unde apar multe elemente de factura locala cum ar fi: buciumul, lavita, cobza, stergarul. Dintre obiectele cu care a fost inzestrata manastirea se mai pastreaza iconostasul, exceptionala opera sculpturala (sec. xvi), 4 icoane din sec. al XVI-lea, a caror pictura este de un mare rafinament, un jlit si strane din aceeasi perioada. "Biserica a fost cladita pe o stinca neclintita care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu. Apostolii au sfintit-o in numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh, Treimea Sfinta care fiinteaza si ramane vesnic in trei nume". ( postare de: constantin alecse calecse constantinalecse )